« Activities « TransCorr Research Dissemination by Team Members
4–6 June 2026
Participation of Constantin Ardeleanu, TransCorr team member, at the Annual Conference of the “A.D. Xenopol” History Institute in Iași with a paper that examines the rule of Gheorghe Bibescu in Wallachia, specifically analyzing the allegations of “corruption” leveled against him in both contemporary and historiographical contexts, alongside the subsequent efforts by his descendants to contest these narratives.
Gheorghe Bibescu, opoziția parlamentară și discursuri asupra „corupției” în spațiul românesc
Constantin ARDELEANU
Colegiul Noua Europă / Institutul de Studii Sud-Est Europene, București
În martie 1843, antreprenorul rus Alexander Trandafilov a solicitat guvernului Valahiei permisiunea de a explora Munții Carpați, în vederea exploitării resurselor subsolului. Proiectul s-a bucurat de sprijinul domnitorului Gheorghe Bibescu și al Sfatului Administrativ Extraordinar, dispuși să acorde o concesiune pe 12 ani. Obșteasca Adunare s-a opus vehement, invocând prevederile Regulamentului Organic care garantau dreptul proprietarilor de a-și exploata minele personal sau de a le arenda după propria voință. Dincolo de argumentele juridice, dezbaterea a fost alimentată de teama unei „năvăliri muscălești”, concesiunea fiind percepută ca un paravan pentru interesele politice rusești.
Simultan, Bibescu a inițiat modificarea Codului Caragea, susținând că legislația înv echită era „lipsită de rânduială” și dăunătoare economiei. Vizată era, în special, „chestiunea dotală”: practica unor boieri de a-și proteja averile de creditori prin trecerea lor fictivă sub formă de zestre a soțiilor. Proiectul propunea înregistrarea riguroasă a actelor dotale pentru a permite urmărirea bunurilor zălogite. Reforma părea în să să ascundă și un interes personal: Bibescu a inclus principii care i-ar fi facilitat accesul la averea soției sale, de care intenționa să divorțeze. Opoziția parlamentară a atacat dur proiectul, denunțând modul în care domnitorul instrumentaliza legea în folos propriu.
„Chestiunea minelor” și „chestiunea dotală” au devenit astfel pilonii unui conflict politic major. Ambele tabere au făcut acuzații grave de „corupție” sau de trădare a „interesului național”. Utilizând surse inedite din arhive interne și internaționale, studiul meu analizează dinamica acestor dispute și modul în care discursurile asupra „corupției” au fost politizate strategic atât de domnitor, cât și de opoziție.
Ecourile acestor evenimente au persistat mult timp în istoriografia românească. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, istorici precum George Tocilescu au interpretat episoadele din 1843–1844 ca dovezi ale „abuzului de putere” și ale încercării lui Bibescu de a „vinde” țara influenței rusești. Aceste perspective au fost combătute de prințul George Bibescu, fiul domnitorului, ceea ce permite o reevaluare a narațiunilor despre „corupție” în contextul politic de la finele secolului al XIX-lea. Lucrarea de față examinează și aceste polemici, urmărind evoluția conceptuală a noțiunii de „corupție” în spațiul românesc.